Noua aparitie editoriala – Imnele Sf. Simeon Noul Teolog

„Şi nimenea, dupre ce a băut de cel vechiu, îndată voieşte de cel nou; că zice: Cel vechiu mai bun este.” (Lc. 5:39)

Vă anunţăm apariţia întâiului titlu din colecţia „Carte Veche Românească” – Sfântul Simeon Noul Cuvântătoriu-de-Dumnezeu, „Ale Dumnezeieştilor Cântări Iubirile”.

Imnele Sfântului Simeon Noul Theolog (949-1022) constituie până astăzi una dintre culmile trăirii duhovniceşti ortodoxe, fiind opera unuia dintre marii trăitori – dar şi marii scriitori – ai spaţiului spiritual bizantin. Unii dintre exegeţii contemporani consideră aceste Imne un fel de testament duhovnicesc al Sfântului Simeon, partea cea mai fascinantă şi mai originală a întregii sale opere, ce poate fi asemuită numai cu Poemele Sfântului Grigorie din Nazianz.

Textul de faţă este prima editare a traducerii Cântărilor (Imnelor) Sfântului Simeon Noul Theolog, făcută de Isaac Dascălul între anii 1802-1803 şi rămasă până acum în manuscris. Traducerea aceasta s’a făcut după ediţia publicată la Veneţia în anul 1790, alcătuită de monahul Dionisie Zagoreos (îngrijitorul ediţiei fiind Sfântul Nicodim Aghioritul).

Traducătorul acestei celebre scrieri în limba română, Isaac Dascălul, a fost ucenicul Sfântului Paisie de la Neamţ, la fel ca şi Mitropolitul Grigorie Dascălul, recent proslăvit între sfinţi de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Această primă traducere românească a Imnelor se remarcă printr’o deosebită frumuseţe şi inventivitate lexicală, redând cu multă fidelitate originalul grecesc ce pune mari probleme de echivalare traducătorului în limbile moderne. Transcrierea textului chirilic s’a făcut fără a aduce nici un fel de modificări sau aduceri la zi limbii folosite în epocă, tocmai spre a da cititorului o imagine nedistorsionată a limbajului bisericesc ce se conturase deja, devenind un fel de normă şi marcă a traducerilor nemţene.

Părintele Dumitru Stăniloae spunea despre această operă: „Cu tot accentul pus pe ‘simţirea’ iubitoare a prezenţei lui Dumnezeu şi nu pe o cunoaştere deductiv-raţională a existenţei Lui, scrisul Sfântului Simeon rămâne deplin încadrat în tradiţia scrisului duhovnicesc al Părinţilor răsăriteni. Acest lucru e valabil şi pentru Imnele dragostei dumnezeieşti, deşi ele pun un accent deosebit pe ‘simţirea’ lui Dumnezeu, înţeleasă ca dragoste şi ca vedere a Lui în lumină.”

Sfântul Simeon Noul Theolog este unul dintre cei trei sfinţi cărora Biserica Ortodoxă le-a dat titlul de „Cuvântător-de-Dumnezeu” (alături de Sfântul Apostol Ioan şi Sfântul Grigorie al Nazianzului). Scrierile sale, care au avut o înrâurire însemnată asupra „controversei isihaste” din veacul al 14-lea, sânt adânc întipărite în tradiţia mistică a Bisericii Ortodoxe, având ca fir călăuzitor conceptul că „oamenii pot şi trebuie a-l cunoaşte nemijlocit pe Dumnezeu”.

Născut în Galatia şi crescut la Constantinopole, Sfântul Simeon a intrat din tinereţe călugăr în Mănăstirea Studion, sub călăuzirea Cuviosului Simeon Evlaviosul. După aceasta, s’a nevoit în Mănăstirea Sfântului Mamas din Constantinopole, al cărei igumen a ajuns. Răbdând multe încercări şi necazuri în viaţa duhovnicească, a adormit în pace la 12 Martie 1022.

http://www.predania.ro/c007simeon_imnele.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s